Știați că în Constanța există tururi gratuite de oraș? Eu am luat la pas zona veche a orașului alături de Diana de la Hai Hui Stângaci & Constanta Free Tour și am descoperit lucruri de care nu aveam habar, locuri care ar trebui să atragă orice călător curios.
De la harta cu cetățile antice ale Dobrogei am pornit și întâi am trecut pe lângă Lupoaica, simbolul latinității noastre, Muzeul de Artă Populară, Tribunalul – fost palat regal și fosta Prefectura, astăzi sediu militar – Casa Armatei.
În centrul vechi, în jurul Pieței Ovidiu am găsit mai multe biserici de cult diferit: două moschei, o fostă sinagogă (astăzi ruină în cădere), una romano-catolică, alta ortodoxă grecească. Pe data viitoare am lăsat catedrala Petru și Pavel, biserica bulgară și pe cea armenească.
Vă recomand ca în toate orașele pe care le vizitați să urcați în turnuri, pe cele mai mari clădiri și să admirați de acolo peisajul. Eu am urcat în două minarete, am putut vedea de sus cum arată nou amenajata Piață Ovidiu, cum arată marea de la înălțime, dar și cum se vede de sus tristul Cazinou de pe faleză.
Primul obiectiv de pe listă a fost Geamia Hunchiar, cea al cărei minaret ascuns și nevizitat în mod normal stă semeț din vremea lui Carol I.
Am intrat și pe o veche stradă care parcă a încremenit în timp.
De acolo am văzut un lăcaș grec, Biserica Metamorphosis. V-ați prins că se cheamă “Schimbarea la față” în limba română, nu? E singura biserică pe care o știu cu balcoane complete pe toate laturile bisericii, mai puțin în zona altarului.
A fost ridicată în vremea aceluiași rege după planurile unui grec, cu bani de la comunitatea grecească, cu marmură adusă din Grecia și apoi pictată de un pictor de la Muntele Athos. Nu doar atât, în 1900 era singura biserică ortodexă a urbei, iar în 1879 tot aici s-a celebrat unirea Dobrogei cu România. Așadar, e clar un puct de referință în noul Tomis.
O minunăție de clădire a existat pe una dintre străduțele centrale: Sinagoga Mare. Din păcate, de când a fost abandonată ea se năruie. Clădirea are nevoie urgentă de atenție ca să poată deveni bijuteria de pe vremuri.
Interesantă este și biserica romano-catolică “Sfântul Anton” (de Padova), pe numele ei.
Impozanta Casă cu Lei cu siguranță era un reper important din Constanța, la fel și fostul Hotel Intim, cel în a cărui mansardă a stat și Eminescu pe vremuri.
Desigur, niciun vizitator nu trebuie să rateze Moscheea Regală Carol I, cea ridicată cu atâta efort și care astăzi este un simbol al orașului.
Hai să ne apropiem de faleză. Statuia lui Anghel Saligny cercetează depărtările, de parcă ar supraveghea ridicarea silozurilor din port.
Aproape de Cazinou, chiar lângă bătrânul Far Genovez este Muzeul “Ion Jalea”. E sculptorul care în primul război mondial și-a pierdut mâna stângă, iar toate sculpturile ulterioare le-a făcut cu o singură mână. În fața muzeului sunt două, inclusiv cea mai cunoscută a lui Jalea, numită: “Arcaș odihnindu-se”, creată în 1926. Ca și curiozitate, un arcaș din bronz, în miniatură, se odihnește și la Luxemburg, donație a statului român către Curtea de Justiție din Luxemburg.
Închei cu un citat de pe cea mai cunoscută statuie din zona veche, cea a poetului exilat pe aceste meleaguri, Ovidiu:
“Sub această piatră zace Ovidiu, cântărețul iubirilor gingașe, răpus de al său talent.
O, tu, ce treci pe aice, dac-ai iubit vreodată, te roagă pentru dânsul: Să-i fie somnul lin!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu